descurcăreț - definiție, sinonime, exemple

DEX › descurcăreț

descurcărețadjectiv

des-cur-că-reț

Definiții

adjectiv

1Care se descurcă ușor în orice situație, care știe să găsească soluții practice; isteț, ingenios.

„El este un băiat descurcăreț și a reușit să repare bicicleta singur."

adjectiv

2Care se adaptează rapid la condiții noi sau dificile, găsind resursele necesare.

„O fată descurcăreață, s-a orientat imediat în orașul necunoscut."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

descurcăreți

Articulat

descurcărețul

Adjectiv se acordă în gen și număr: descurcăreață (feminin singular), descurcăreți (masculin plural), descurcărețe (feminin plural).

a fi descurcăreț — a avea capacitatea de a rezolva problemele cu ușurință

Derivat din verbul 'a se descurca' cu sufixul '-ăreț', care formează adjective care indică o însușire activă.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'â' în interior: descurcăreț, nu 'descurcaret' sau 'descurcareț'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.