istețadjectiv
is-teț
Definiții
adjectiv
1Care are inteligență și pricepere, care înțelege și reacționează rapid; deștept, inteligent.
„Elevul isteț a rezolvat problema în câteva minute."
adjectiv
2Care dă dovadă de șiretenie sau viclenie, dar într-un mod pozitiv, plin de haz.
„Era un copil isteț care găsea mereu o soluție ingenioasă."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: isteață, plural: istețe.
Expresii și locuțiuni
a fi isteț ca un vulpoi — a fi foarte șiret și deștept
Etimologie
Din slavonă istŭ (adevărat, real) sau din bulgară istet, cu sensul de 'adevărat, autentic'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la final, nu cu 't' simplu. Atenție la forma feminină 'isteață' cu 'ă'.