deșteptadjectiv
deș-tept
Definiții
adjectiv
1Care are inteligență, pricepere, judecată; isteț, inteligent.
„El este un elev deștept și învață repede."
adjectiv
2Care este treaz, nu doarme (despre oameni sau animale).
„Deși era târziu, el era încă deștept."
substantiv masculin
3Persoană inteligentă, isteață (folosit adesea ironic).
„Ce deștept ești! Ai găsit soluția perfectă."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz. Feminin: deșteaptă; plural feminin: deștepte. Ca substantiv, are forme articulate: deșteptul, deștepții.
Sinonime
inteligentistețpriceputdeșteptăciosagil
Expresii și locuțiuni
a fi deștept — a fi inteligent, a avea minte ageră
deștept de fel — inteligent din naștere, din fire
Etimologie
Din latină *dispectus (văzut clar, priceput), prin intermediul slavonei sau direct din română veche.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'destept' sau 'deștept' cu 'ș' și 'e' corect. Atenție la diacritice: deștept, nu destept.