prostadjectiv
prost
Definiții
adjectiv
1Care are inteligență redusă, lipsit de judecată sau de bun-simț; neghiob, nătâng.
„El a fost prost să creadă minciunile acelea."
adjectiv
2De calitate inferioară, rău făcut sau necorespunzător; mediocru.
„Am cumpărat un produs prost de la magazin."
adjectiv
3Care provoacă neplăcere, supărare sau jenă; neplăcut, rău.
„Am avut o zi proastă la școală."
substantiv masculin
4Persoană cu inteligență redusă sau cu purtări necuviincioase; neghiob, nătărău.
„Nu mai fi prost și ascultă ce îți spune profesorul."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: prost (masc. sg.), proastă (fem. sg.), proști (masc. pl.), proaste (fem. pl.). Ca substantiv, are forme articulate: prostul, proștii.
Sinonime
neghiobnătângtontidiotprostănacmediocrurău
Expresii și locuțiuni
a face pe prostul — a se preface că nu înțelege sau că nu știe ceva
prost de tot — foarte prost, extrem de neghiob
a fi prost dispus — a fi într-o stare proastă, supărat sau iritat
Etimologie
Din slavă prostŭ (simplu, de rând), cu sensuri dezvoltate în română.
Se scrie corect: Se scrie 'prost', nu 'prost' cu alte litere. Atenție la plural: 'proști', nu 'proștii' fără diacritice.