descovoiaverb
des-co-vo-ia
Definiții
verb tranzitiv
1a îndrepta ceva care era îndoit sau încovoiat; a face să devină drept
„Fierarul descovoia bara de metal cu ciocanul."
verb reflexiv
2a se îndrepta din încovoiere, a-și redresa poziția corpului
„Bătrânul se descovoia greu după ce a stat aplecat la sapă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, forma de imperfect, persoana a III-a singular. Infinitiv: a descovoi. Participiu: descovoiat. Gerunziu: descovoind.
Expresii și locuțiuni
a-și descovoi spinarea — a se îndrepta, a-și redresa postura
Etimologie
Din prefixul des- + a covoi (din slavă sau bulgară), cu sensul de a îndrepta.
Se scrie corect: Se scrie cu 'des-' și 'co' (nu 'descuvoia'). Atenție la forma de imperfect: descovoia (nu descovoaia).