Definiții
verb tranzitiv
1A îndepărta coaja, pielița sau învelișul exterior al unui fruct, al unei legume sau al altui obiect.
„Mama a descojit merele pentru plăcintă."
verb tranzitiv
2A curăța de coajă sau de stratul protector, prin rupere sau decojire.
„Copiii descojesc semințele de floarea-soarelui."
verb reflexiv
3A-și pierde coaja sau stratul exterior (despre piele, copaci etc.).
„După arsură, pielea i se descojește."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu descoj, tu descojești, el descojește; participiu: descojit. La reflexiv: a se descoji.