demutizaverb
de-mu-ti-za
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să vorbească, a scoate din starea de mutism; a înlătura o blocare a vorbirii.
„Logopedul a reușit să-l demutizeze pe copil după câteva luni de terapie."
verb tranzitiv (figurat)
2A face pe cineva să-și exprime opiniile, să iasă din tăcere sau din pasivitate.
„Dezbaterea a demutizat elevii timizi din clasă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: demutizat. Gerunziu: demutizând. Conjugare regulată: eu demutizez, tu demutizezi, el demutizează.
Etimologie
Din franceză démutiser, format din prefixul de- + mut (mut) + sufixul -iza.
Se scrie corect: Se scrie demutiza, cu 'de-' și 'mut' (nu 'demutiza' cu 'z' dublu). Atenție la forma de persoana a III-a: demutizează, nu demutizează.