deductivadjectiv
de-duc-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se referă la deducție, la raționamentul care pornește de la general la particular.
„Metoda deductivă este folosită în matematică pentru a demonstra teoreme."
adjectiv
2Care are capacitatea de a trage concluzii logice din premise date.
„Elevul a arătat o gândire deductivă remarcabilă la ora de logică."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Feminin: deductivă, plural feminin: deductive.
Expresii și locuțiuni
raționament deductiv — Raționament care pornește de la principii generale la cazuri particulare.
metodă deductivă — Metodă de cercetare sau de învățare care folosește deducția.
Etimologie
Din franceză déductif, care provine din latină deductivus, de la deducere (a deduce).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'de' și cu 'tiv' la final: deductiv. Nu confunda cu 'deductiv' (greșit) sau 'deductiv' (greșit).