empiricadjectiv
em-pi-ric
Definiții
adjectiv
1Bazat pe experiență și pe observație directă, nu pe teorie sau pe raționament abstract.
„Cercetătorii au folosit o metodă empirică pentru a testa ipoteza."
adjectiv
2Care se referă la empirism, doctrină filozofică potrivit căreia cunoașterea provine din experiență.
„Filozofia empirică a lui John Locke a influențat gândirea modernă."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: empirică, empirice.
Expresii și locuțiuni
cunoaștere empirică — Cunoaștere obținută prin experiență directă, nu prin studiu teoretic.
Etimologie
Din franceză empirique, care provine din latină empiricus, din greacă empeirikos (experimentat).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'împiric'. Atenție la grupul 'mp' și la finalul '-ic'.