concluzivadjectiv
con-clu-ziv
Definiții
adjectiv
1Care duce la o concluzie, care are rolul de a încheia sau de a rezolva o discuție, o dezbatere sau o cercetare.
„Dovezile prezentate au fost concluzive pentru stabilirea adevărului."
adjectiv
2Care este hotărâtor, decisiv într-o situație.
„Un argument concluziv a pus capăt disputei."
Gramatică
Plural
concluzivi (masc.), concluzive (neutru/fem.)
Articulat
concluzivul (masc.), concluziva (fem.)
Adjectiv de tipul 4, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: concluziv, concluzivă, concluzivi, concluzive.
Expresii și locuțiuni
dovezi concluzive — dovezi care nu lasă loc de îndoială, care demonstrează clar ceva
Etimologie
Din franceză conclusif, latină conclusivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' după 'u', nu cu 's': concluziv, nu conclusiv. Atenție la diacritice: concluziv (nu concluzív).