datoriesubstantiv
da-to-ri-e
Definiții
substantiv feminin
1Sumă de bani sau bunuri pe care cineva trebuie să o plătească sau să o restituie cuiva.
„Trebuie să-mi plătesc datoria la bancă până la sfârșitul lunii."
substantiv feminin
2Obligație morală sau legală de a face ceva.
„Este datoria noastră să ne respectăm părinții."
substantiv feminin
3Îndatorire, sarcină care revine cuiva în virtutea funcției sau a rolului social.
„Fiecare cetățean are datoria de a respecta legile țării."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: datoria; pluralul: datorii, articulat: datoriile. Se folosește frecvent cu verbul 'a avea' (a avea o datorie) sau 'a-și face datoria'.
Expresii și locuțiuni
a-și face datoria — a-și îndeplini obligațiile, a acționa conform responsabilităților
datorie de onoare — obligație morală considerată foarte importantă, care trebuie respectată cu orice preț
a fi dator cu ceva — a avea o obligație morală sau materială față de cineva
Etimologie
Din latină 'debitoria' (prin intermediul formei 'debitorium'), cu influență din italiană 'debitore' sau direct din latină 'debitum' (datorie, ceea ce este datorat).
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' după 'd' și cu 'ie' la final: datorie. Nu confunda cu 'datorie' (greșit) sau 'datorie' (fără diacritice). Atenție la plural: datorii, nu 'datorie'.