privilegiusubstantiv
pri-vi-le-giu
Definiții
substantiv neutru
1Drept special sau avantaj acordat cuiva, de care ceilalți nu beneficiază.
„Elevii din clasele mari au privilegiul de a folosi biblioteca până seara."
substantiv neutru
2În istorie, drept sau imunitate acordată de un suveran unui nobil, unei instituții sau unui oraș.
„În Evul Mediu, negustorii primeau privilegii de la rege pentru a face comerț."
Gramatică
Se declină ca un substantiv neutru cu plural în -ii. Atenție la forma articulată: privilegiul (nu privilegiu-l).
Sinonime
avantajdreptbeneficiuimunitateprerogativă
Antonime
dezavantajhandicaprestricție
Expresii și locuțiuni
a avea privilegiul de a face ceva — a avea ocazia sau dreptul special de a face ceva
privilegiu regal — drept acordat de rege în trecut
Etimologie
Din latină privilegium, prin intermediul franceză privilège.
Se scrie corect: Se scrie cu 'giu' la final, nu 'giu' cu 'j' sau 'geu'. Greșeală frecventă: 'privilegiu' scris 'privilegiu' (corect) vs 'privilegiu' (greșit).