creditsubstantiv
cre-dit
Definiții
substantiv neutru
1Sumă de bani împrumutată de o persoană sau o firmă de la o bancă sau altă instituție financiară, pe care trebuie să o returneze într-o anumită perioadă, de obicei cu dobândă.
„Am luat un credit de la bancă pentru a-mi cumpăra o mașină."
substantiv neutru
2Încredere acordată cuiva, bazată pe onestitatea și capacitatea sa de a-și respecta obligațiile financiare.
„Magazinul îi acordă credit clientului fidel."
substantiv neutru
3Recunoaștere publică a meritelor cuiva pentru o realizare sau o contribuție.
„Echipa a primit credit pentru succesul proiectului."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'credite'. Articolul hotărât singular: 'creditul'.
Sinonime
împrumutfinanțareîncredererecunoaștere
Expresii și locuțiuni
a avea credit — a se bucura de încrederea cuiva; a fi considerat demn de încredere
pe credit — fără a plăti imediat, cu plata amânată
Etimologie
Din franceză 'crédit', italiană 'credito', latină 'creditum' (încredere, împrumut).
Se scrie corect: Se scrie 'credit', nu 'creedit' sau 'creditt'. Atenție la plural: 'credite'.