dănțuiverb
dăn-țui
Definiții
verb intranzitiv
1A dansa, a juca o horă sau un dans popular, de obicei cu mișcări vioaie.
„La sărbătoarea satului, toți copiii dănțuiau pe muzica lăutarilor."
verb intranzitiv
2A se mișca într-un ritm vesel, a sălta, a juca într-un mod plin de viață.
„Mielul dănțuia prin iarba înaltă, bucuros de primăvară."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu dănțuiesc, tu dănțuiești, el/ea dănțuiește, noi dănțuim, voi dănțuiți, ei/ele dănțuiesc. Participiu: dănțuit. Gerunziu: dănțuind.
Expresii și locuțiuni
a dănțui de bucurie — a sări și a se mișca vesel, exprimând bucurie
Etimologie
Din verbul 'dans' (după modelul altor verbe de origine slavă sau onomatopeică), cu sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la început și cu 'ț' în interior: dănțui. Nu confunda cu 'dans' sau 'dănțuiesc'.