țopăiverb
țo-pă-i
Definiții
verb intranzitiv
1a sări în sus și în jos, cu pași mici și repezi, de obicei într-un ritm vesel sau jucăuș
„Copiii țopăiau de bucurie în curtea școlii."
verb intranzitiv
2a se mișca sacadat, ca un obiect elastic care sare
„Mingea țopăie pe asfalt după fiecare lovitură."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu țopăi, tu țopăi, el țopăie, noi țopăim, voi țopăiți, ei țopăie. Participiu: țopăit. Gerunziu: țopăind.
Expresii și locuțiuni
a țopăi de bucurie — a-și manifesta veselia prin sărituri mici și repezi
Etimologie
Din țop + sufixul -ăi, probabil formație onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: țopăi, nu țopîi. Atenție la diacritice: ț și ă.