dăngăniverb
dăn-gă-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A produce sunete prelungi și metalice, asemănătoare cu cele ale unui clopot sau ale unei bucăți de metal lovite.
„Clopotul vechi a început să dăngănească la miezul nopții."
verb intranzitiv
2A suna repetat, într-un mod monoton și neplăcut, despre obiecte metalice sau clopoței.
„Clopoțeii de la sania calului dăngăneau pe drumul înghețat."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu dăngănesc, tu dăngănești, el/ea dăngănește, noi dăngănim, voi dăngăniți, ei/ele dăngănesc. Participiu: dăngănit. Gerunziu: dăngănind.
Expresii și locuțiuni
a-i dăngăni cuiva în cap — a avea o durere de cap puternică, resimțită ca un zgomot sau bătaie ritmică.
Etimologie
Cuvânt onomatopeic, creat prin imitarea sunetului metalic.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'd' și cu 'â' după 'g': dăngăni. Nu confunda cu 'zăngăni' (sunet mai ascuțit).