croncăiverb
cron-că-i
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete ascuțite și neplăcute, caracteristice corbilor sau altor păsări; a cârâi.
„Corbii croncăiau pe acoperișul bisericii."
verb intranzitiv
2A vorbi cu o voce răgușită, ascuțită sau neplăcută.
„Bătrânul croncăia ceva de la fereastră."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu croncăi, tu croncăi, el croncăie, noi croncăim, voi croncăiți, ei croncăie. Participiu: croncăit.
Expresii și locuțiuni
a croncăi ca un corb — a scoate sunete neplăcute, asemănătoare cu ale corbului
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul corbului.
Se scrie corect: Se scrie croncăi, cu 'o' și 'ă', nu 'croncâi' sau 'croncai'.