răgușiverb
ră-gu-și
Definiții
verb intranzitiv
1A deveni răgușit, a-și pierde claritatea vocii din cauza unei iritații a corzilor vocale.
„După ce a țipat atât de mult la meci, a răgușit complet."
verb tranzitiv
2A face pe cineva să-și piardă vocea, a obosi corzile vocale ale cuiva.
„Strigătele mulțimii l-au răgușit pe crainic."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, intranzitiv și tranzitiv. Forme: eu răgușesc, tu răgușești, el răgușește, noi răgușim, voi răgușiți, ei răgușesc. Participiul: răgușit.
Sinonime
a se răgușia-și pierde voceaa deveni răgușit
Antonime
a-și recăpăta voceaa se limpezi la voce
Expresii și locuțiuni
a rămâne răgușit — a nu mai putea vorbi normal din cauza oboselii sau a unei răceli
Etimologie
Din slavă (răguși), înrudit cu bulgară și sârbă.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: răguși, nu rîguși. Atenție la diacritice: ră-gu-și.