cugetaverb
cu-ge-ta
Definiții
verb intranzitiv
1a gândi profund, a medita asupra unui lucru
„El cugetă adesea la sensul vieții."
verb intranzitiv
2a reflecta, a chibzui înainte de a lua o decizie
„Trebuie să cugetăm bine înainte de a răspunde."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. La indicativ prezent: eu cuget, tu cugeți, el cugetă. Participiu: cugetat. Gerunziu: cugetând.
Expresii și locuțiuni
a cugeta în sinea sa — a gândi în tăcere, pentru sine
Etimologie
Din slavă (veche) 'kugitati' sau din latină 'cogitare' (a gândi), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'e' după 'c': cugeta, nu 'cugheta' sau 'cujeta'.