conjura - definiție, sinonime, exemple

DEX › conjura

conjuraverb

con-ju-ra

Definiții

verb tranzitiv

1A ruga cu insistență și cu umilință pe cineva să facă ceva; a implora.

„L-a conjurat să nu plece."

verb tranzitiv

2A chema spiritele sau forțele supranaturale prin formule magice; a evoca.

„Vrăjitoarea a conjurat duhurile nopții."

verb tranzitiv

3A înlătura sau a preveni un pericol, o primejdie, prin mijloace eficiente.

„Medicii au conjurat criza pacientului."

Verb de conjugarea I, cu forme regulate. Participiul: conjurat. Gerunziu: conjurând.

a conjura pe cineva — a ruga fierbinte, a implora

Din franceză conjurer, latină conjurare (a jura împreună, a complota).

Se scrie corect: Se scrie conjura, nu conjura cu 'g' (conjura este corect; greșit: conjura). Atenție la grupul 'nj'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.