rugaverb
ru-ga
Definiții
verb tranzitiv
1A cere cuiva, cu umilință sau cu stăruință, un lucru, un serviciu sau o favoare; a implora.
„L-a rugat pe profesor să-i explice din nou lecția."
verb reflexiv
2A se adresa lui Dumnezeu sau unei divinități cu o rugăciune; a se închina.
„Bunica se roagă în fiecare seară înainte de culcare."
Gramatică
Verb de conjugarea I, infinitiv lung: rugare. Participiu: rugat. Gerunziu: rugând. Conjugare: eu rog, tu rogi, el/ea roagă, noi rugăm, voi rugați, ei/ele roagă. La reflexiv: a se ruga (eu mă rog, tu te rogi etc.).
Expresii și locuțiuni
a se ruga de cineva — a insista pe lângă cineva pentru a obține ceva
a ruga frumos — a cere politicos, cu bunăvoință
Etimologie
Din latină rogare, prin intermediul formei populare *rugare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'gh' (ruga, nu rugha). Atenție la forma de persoana a III-a singular: el roagă (cu 'oa'), nu 'ruga'.