confirmaverb
con-fir-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A declara sau a dovedi că un lucru este adevărat, exact sau real.
„El a confirmat că va veni la petrecere."
verb tranzitiv
2A face ca o afirmație, o știre sau o decizie să fie valabilă și sigură.
„Directorul a confirmat decizia de a organiza excursia."
verb tranzitiv
3A întări o convingere, o impresie sau o presupunere.
„Rezultatele examenului au confirmat că am învățat bine."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu confirm, tu confirmi, el/ea confirmă. Perfect compus: am confirmat. Participiu: confirmat.
Expresii și locuțiuni
a confirma o știre — a verifica și a declara că o informație este adevărată
a confirma prezența — a anunța că vei participa la un eveniment
Etimologie
Din latină confirmare, prin intermediul franceză confirmer.
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'confirmă', nu 'confirma'.