contraziceverb
con-tra-zi-ce
Definiții
verb tranzitiv
1A spune sau a susține contrariul a ceea ce afirmă cineva; a nega, a infirma.
„Nu îmi place să-l contrazic pe profesor, dar aici are o greșeală."
verb reflexiv
2A spune sau a face ceva opus față de ceea ce ai spus sau făcut anterior; a nu fi consecvent.
„Te contrazici singur: mai întâi ai zis că vii, apoi că nu mai vii."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. La prezent, indicativ: eu contrazic, tu contrazici, el/ea contrazice, noi contrazicem, voi contraziceți, ei/ele contrazic. Participiul: contrazis. Gerunziu: contrazicând.
Expresii și locuțiuni
a se contrazice în fața oglinzii — a-și vorbi singur, a nu fi de acord cu sine însuși (mai rar folosit)
Etimologie
Din latină *contradicere*, prin intermediul francezului *contredire* sau italianului *contraddire*.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': contrazice, nu contrasice. Atenție la grupul 'zi' – se pronunță [z].