concurgeverb
con-cur-ge
Definiții
verb intranzitiv
1A contribui împreună cu alți factori la realizarea unui rezultat; a acționa în același sens.
„Mai mulți factori concurge la succesul unei afaceri."
verb intranzitiv
2A participa la o competiție, luptând pentru același scop sau premiu; a fi în competiție.
„Doi sportivi concurge pentru medalia de aur."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a. Participiul: concurgând. Conjugare: eu concurg, tu concurgi, el concurge, noi concurgem, voi concurgeți, ei concurg.
Expresii și locuțiuni
a concurge la — a contribui la ceva, a avea un rol în realizarea a ceva
Etimologie
Din latină concurrere, prin franceză concourir.
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el concurge', nu 'el concurjă'.