colbuiverb
col-bui
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi cu colb (praf fin), a prăfui
„Vântul a colbuit toate hainele de pe sârmă."
verb reflexiv
2a se umple de colb, a se prăfui
„Copiii s-au colbuit jucându-se în curte."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivului: a colbui. Participiul: colbuit. Conjugare: eu colbuiesc, tu colbuiești, el colbuiește, noi colbuim, voi colbuiți, ei colbuiesc.
Expresii și locuțiuni
a colbui pe cineva — a bate pe cineva, a-i trage o bătaie (sens figurat, regional)
Etimologie
Din colb (praf) + sufixul -ui.
Se scrie corect: Se scrie colbui, cu 'o', nu 'colbui' cu 'u' după 'l'? De fapt, corect este 'colbui', cu 'o' și 'b', nu 'colbui' cu 'u' după 'b'? Verifică: colbui, nu colbui. Atenție la diacritice: colbui, nu colbui.