Definiții
verb tranzitiv
1a strânge și a rula ceva (hârtie, pânză etc.) făcând un ghemotoc; a mototoli
„A cocoloșit biletul și l-a aruncat la coș."
verb reflexiv
2a se strânge într-un loc, ghemuindu-se, pentru a se feri de frig sau pentru a se ascunde
„Pisica s-a cocoloșit lângă sobă."
verb tranzitiv (figurat)
3a înfășura pe cineva cu grijă, a îngriji cu tandrețe
„Bunica îl cocoloșește pe nepot în pături groase."
Gramatică
Plural
cocoloșește (pers. a III-a sg.), cocoloșesc (pers. a III-a pl.)
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -i. Forme: eu cocoloșesc, tu cocoloșești, el/ea cocoloșește, noi cocoloșim, voi cocoloșiți, ei/ele cocoloșesc. Participiul: cocoloșit.