cocârjiverb
co-câr-ji
Definiții
verb reflexiv
1a se îndoi, a se strâmba, a se gârbovi (de obicei despre oameni sau animale)
„Bătrânul se cocârjește sub povara anilor."
verb tranzitiv
2a îndoi sau a strâmba ceva, făcându-l să piardă forma dreaptă
„Nu cocârji foile cărții, le vei strica."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv și tranzitiv. Forme: eu mă cocârjesc, tu te cocârjești, el/ea se cocârjește, noi ne cocârjim, voi vă cocârjiți, ei/ele se cocârjesc. Participiu: cocârjit.
Expresii și locuțiuni
a se cocârji de râs — a râde foarte tare, încât te îndoi de la râs
Etimologie
Probabil de origine expresivă, legat de cuvântul 'cârjă' (baston curbat), sugerând ideea de îndoire.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'c', nu cu 'î': cocârji, nu 'cocîrji'. Atenție la diacritice: â, nu î.