cobăitverb
co-bă-it
Definiții
verb tranzitiv
1a căuta cu de-amănuntul, a scotoci prin locuri ascunse sau prin buzunare, de obicei pentru a găsi ceva anume
„A cobăit prin sertare până a găsit cheia pierdută."
verb intranzitiv
2a umbla fără rost, a hoinări, a se plimba fără scop precis
„Copiii cobăiau prin curte toată după-amiaza."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a cobăi'. Se conjugă ca verbul de conjugarea a IV-a: eu cobăiesc, tu cobăiești, el cobăiește. Forma de participiu se folosește și ca adjectiv (ex: un lucru cobăit).
Antonime
a se odihnia sta locului
Expresii și locuțiuni
a cobăi prin toate colțurile — a căuta peste tot, cu insistență
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din limba română, cu rădăcini onomatopeice sau din limbajul popular.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b' și cu 'i' înainte de 't': cobăit. Greșeală frecventă: 'cobait' fără ă sau 'cobăit' cu 'â' în loc de 'ă'.