căutaverb
că-u-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A face eforturi pentru a găsi pe cineva sau ceva; a umbla după cineva sau ceva.
„Îmi caut cheile de la mașină de dimineață."
verb tranzitiv
2A încerca să afle, să descopere ceva; a cerceta, a investiga.
„Caută informații despre proiectul de științe."
verb tranzitiv
3A răsfoi sau a consulta un text, un dicționar etc., pentru a găsi un anumit cuvânt sau o informație.
„Caută în dicționar sensul cuvântului necunoscut."
verb intranzitiv
4A avea grijă de cineva sau de ceva; a se ocupa de cineva sau de ceva (în construcții reflexive).
„Se caută de sănătate, dar nu prea are timp."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Conjugare: eu caut, tu cauți, el caută, noi căutăm, voi căutați, ei caută. Participiu: căutat. Gerunziu: căutând.
Expresii și locuțiuni
a-și căuta de treabă — a se ocupa de propriile treburi, a nu se amesteca în ale altora
a căuta cu lumânarea — a căuta cu mare atenție, cu insistență
a căuta nod în papură — a căuta pricină, a găsi motive de ceartă
Etimologie
Din latină *cautare, frecventativ al lui cavere (a se păzi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'cauta' fără diacritice. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el caută' (cu 'ă' final), nu 'cauta'.