Definiții
verb tranzitiv
1A spăla ceva (de obicei vase, gură, rufe) cu apă, pentru a îndepărta impuritățile sau resturile de săpun.
„După ce a spălat vasele cu detergent, le-a clătit cu apă curată."
verb tranzitiv
2A trece prin apă sau alt lichid un aliment pentru a-l curăța sau a-i îndepărta gustul sau mirosul.
„Clătește bine orezul înainte de a-l pune la fiert."
verb reflexiv
3A-și spăla gura cu apă sau alt lichid, pentru igienă sau pentru a îndepărta resturile de mâncare.
„După ce a mâncat, s-a clătit pe gură cu apă."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma infinitivă: a clăti. Participiul: clătit. Gerunziu: clătind. Imperativ: clătește (tu), clătiți (voi).
Etimologie
Din latină *clatire, de la clatare, cu sensul de a scutura, a clătina.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: clăti, nu clîti. Atenție la diacritice: clăti, nu clati.