cătăniverb
că-tă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a bate, a lovi pe cineva, de obicei cu palma sau cu un obiect, pentru a pedepsi sau a corecta
„Mama l-a cătănit pe băiat pentru că a mințit."
verb reflexiv
2a se bate reciproc, a se lupta
„Ceilalți copii se cătăneau în curtea școlii."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu cătănesc, tu cătănești, el cătănește, noi cătănim, voi cătăniți, ei cătănesc. Participiu: cătănit.
Expresii și locuțiuni
a o cătăni pe cineva — a bate pe cineva zdravăn
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română veche, legat de 'cătănie' (serviciu militar) sau de 'cătănă' (soldat), cu sensul de a disciplina.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'cătani' sau 'căteni'. Atenție la diacritice: cătăni, nu catani.