cainicadjectiv
ca-i-nic
Definiții
adjectiv
1Care este specific câinilor; care ține de câine, asemănător unui câine.
„Loialitatea cainică a animalului l-a impresionat pe stăpân."
adjectiv
2Figurat: care manifestă o supunere oarbă, servilă, fără demnitate.
„Atitudinea lui cainică față de șef era jenantă."
Gramatică
Adjectiv de tipul 4 terminații: cainic, cainică, cainici, cainice. Se folosește frecvent în expresii precum 'devotament cainic'.
Expresii și locuțiuni
devotament cainic — devotament total, necondiționat, asemenea celui al unui câine față de stăpân
Etimologie
Din latină canis (câine), prin sufixul -ic, cu influență franceză (canique).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ai' la început, nu 'cainic' cu 'â' (greșit: câinic). Atenție la diacritice: cainic, nu cainic.