câine - definiție, sinonime, exemple

DEX › câine

câinesubstantiv

câi-ne

Definiții

substantiv masculin

1Mamifer domestic din familia canidelor, folosit pentru pază, vânătoare sau ca animal de companie.

„Câinele latră la poartă."

substantiv masculin

2Persoană care se comportă rău sau este disprețuită (în limbaj familiar).

„Ce câine de om e ăla!"

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

câini

Articulat

câinele

Articol nehotărât: un câine. Pluralul articulat: câinii. Are forme de vocativ: câine!

dulăucățeljdermârlan

pisică

a fi câine cu covrigi în coadă — a fi o persoană foarte bună și generoasă

a se uita ca câinele la gard — a privi cu dorință, dar fără să poată obține ceva

câinele care latră nu mușcă — cel care amenință mult nu este periculos

Din latină canis, canem.

Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: câine, nu cîne sau cîine. Atenție la diacritice!

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.