cățelsubstantiv
că-țel
Definiții
substantiv masculin
1Pui al câinelui; câine tânăr.
„Cățelul vecinilor latră toată ziua."
substantiv masculin
2Unealtă sau dispozitiv cu dinți sau cu gheare, folosit pentru a prinde sau a trage ceva.
„Muncitorul a folosit un cățel pentru a scoate cuiul."
substantiv masculin
3Porumbel tânăr, în limbajul crescătorilor de păsări.
„Cățelul de porumbel a început să zboare."
Gramatică
Forma de plural este 'căței', iar la genitiv-dativ singular articulat: 'cățelului'. Diminutiv: 'cățeluș'.
Sinonime
câine tânărpui de câinecățeluș
Expresii și locuțiuni
a umbla ca cățelul după stăpân — a urma pe cineva pretutindeni, cu devotament exagerat
cățel cu părul creț — persoană care se crede importantă, dar este neînsemnată
Etimologie
Din latină *catellus, diminutiv al lui *catus (câine).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' și 'ț': cățel, nu 'catel' sau 'cătel'.