bubuitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › bubuitor

bubuitoradjectiv

bu-bu-i-tor

Definiții

adjectiv

1Care produce bubuituri, zgomote puternice și surde, asemănătoare unor explozii.

„Tunetul bubuitor s-a auzit peste tot în vale."

adjectiv

2Figurat: care impresionează sau atrage atenția prin intensitate sau amploare.

„Discursul lui a fost un succes bubuitor."

Gramatică

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

bubuitori

Articulat

bubuitorul

Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: bubuitor (masc. sg.), bubuitoare (fem. sg.), bubuitori (masc. pl.), bubuitoare (fem. pl.).

Sinonime

zgomotos răsunător detonant tunător

Antonime

liniștit tăcut silentios

Expresii și locuțiuni

aplauze bubuitoare — Aplauze foarte puternice și entuziaste.

Etimologie

Din verbul a bubui + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'i' înainte de 't': bubuitor. Nu confunda cu 'bubuitur'.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „bubuitor"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit