boiersubstantiv
bo-ier
Definiții
substantiv masculin
1Membru al clasei sociale privilegiate din țările românești înainte de 1864, care deținea pământuri și avea drepturi feudale.
„Boierii aveau moșii întinse și trăiau în conace mari."
substantiv masculin
2Persoană bogată și influentă, care duce o viață de lux, uneori cu aer de superioritate.
„Se poartă ca un boier, deși nu are avere."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -i; articulat hotărât singular: boierul, plural: boierii.
Expresii și locuțiuni
a trăi ca un boier — a trăi în belșug, fără griji materiale
boier de țară — boier cu moșii mici, de rang inferior
Etimologie
Din slavă bojarinŭ, prin intermediul grecescului boiáris.
Se scrie corect: Se scrie cu 'oi', nu 'oi' – deci 'boier', nu 'boer'.