țăransubstantiv
ță-ran
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care lucrează pământul și trăiește la sat, cultivând plante sau crescând animale.
„Bunicul meu este țăran și cultivă porumb pe câmp."
substantiv masculin
2Locuitor al satului, de obicei cu ocupații agricole.
„La târg, țăranii vindeau legume proaspete."
Gramatică
Forma feminină: țărancă. Pluralul feminin: țărănci. Articol hotărât: țăranul (masc.), țăranca (fem.).
Expresii și locuțiuni
a fi țăran de-al locului — a fi originar din satul respectiv, a fi băștinaș
țăran cu șapcă — expresie folosită pentru a desemna un om simplu, dar demn
Etimologie
Din slavă țaranŭ, derivat din țara (țară), cu sensul de 'om al țării'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (țăran), nu cu î (țîran). Atenție la diacritice: țăran, nu taran.