boicotaverb
bo-i-co-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a refuza în mod organizat să cumpere, să vândă sau să participe la ceva, ca formă de protest sau de presiune
„Elevii au decis să boicoteze cantina școlii până când se îmbunătățește mâncarea."
verb tranzitiv
2a exclude pe cineva de la o activitate sau de la un grup, ca pedeapsă sau protest
„Colegii l-au boicotat pentru că nu a participat la proiectul comun."
Gramatică
verb de conjugarea I, terminat în -a; forme: eu boicotez, tu boicotezi, el boicotează; participiul: boicotat; gerunziu: boicotând
Expresii și locuțiuni
a boicota o întâlnire — a refuza să participe la o întâlnire ca formă de protest
Etimologie
din franceză boycotter, după numele căpitanului Charles Boycott, un administrator englez din Irlanda, care a fost izolat de comunitate în 1880
Se scrie corect: Se scrie cu 'oi' la început, nu 'boi' cu 'i' dublu; atenție la diacritice: boicota, nu boicota fără accent.