blăniverb
blă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A acoperi sau a căptuși cu blană.
„Croitorul blănește căptușeala hainei cu blană de iepure."
verb reflexiv
2A se îmbrăca cu haine căptușite cu blană.
„Iarna, oamenii se blănesc bine înainte să iasă afară."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu blănesc, tu blănești, el blănește, noi blănim, voi blăniți, ei blănesc. Participiul: blănit.
Etimologie
Din slavă sau din latină, legat de cuvântul 'blană'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: blăni, nu blîni. Atenție la diacritice: blăni (verb), nu blani (pluralul substantivului 'blană').