Definiții
verb tranzitiv
1A acoperi interiorul unui obiect (haină, încălțăminte, geantă etc.) cu un material de protecție sau de căptușeală.
„Croitorul a căptușit paltonul cu mătase."
verb tranzitiv
2A umple sau a acoperi o suprafață cu un strat de material pentru izolare, confort sau întărire.
„Am căptușit pereții cu polistiren pentru a izola casa."
verb tranzitiv (figurat)
3A îmbogăți pe cineva în mod necinstit, a-i umple buzunarele (adesea prin furt sau mită).
„Funcționarul și-a căptușit buzunarele cu bani publici."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu căptușesc, tu căptușești, el căptușește, noi căptușim, voi căptușiți, ei căptușesc. Participiul: căptușit. Gerunziu: căptușind.