îmblăniverb
îm-blă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A acoperi sau a căptuși ceva cu blană; a îmbrăca în blană.
„Croitorul a îmblănit căptușeala hainei cu blană de iepure."
verb reflexiv
2A se îmbrăca cu haine de blană; a se înveli în blană.
„Iarna, oamenii se îmblănesc bine înainte de a ieși afară."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu îmblănesc, tu îmblănești, el îmblănește. Participiul: îmblănit. Gerunziu: îmblănind.
Sinonime
blăniîmbrăca în blanăcăptuși cu blană
Etimologie
Din prefixul îm- + blană + sufix verbal -i.
Se scrie corect: Se scrie cu â după îm-: îmblăni, nu 'imblani' sau 'îmblani'.