bifaverb
bi-fa
Definiții
verb tranzitiv
1A marca cu o bifă (semn în formă de V) un element dintr-o listă, un răspuns corect etc.
„La test, am bifat răspunsul corect."
verb tranzitiv
2A verifica sau a confirma ceva printr-o bifă.
„Bifează că ai terminat tema."
Gramatică
Verb de conjugarea I, indicativ prezent: eu bifez, tu bifezi, el/ea bifează; perfect compus: am bifat; participiu: bifat.
Expresii și locuțiuni
a bifa o etapă — a finaliza sau a marca o etapă dintr-un proces
Etimologie
Din franceză biffer (a tăia, a marca), influențat de substantivul bifă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f', nu 'ph' – 'bifa', nu 'bipha'.