obligatoriuadjectiv
o-bli-ga-to-riu
Definiții
adjectiv
1Care trebuie făcut, respectat sau îndeplinit în mod necesar; care nu poate fi evitat.
„Temele pentru acasă sunt obligatorii pentru toți elevii."
adjectiv
2Care este impus de o regulă, o lege sau o autoritate.
„Purtarea centurii de siguranță este obligatorie în mașină."
Gramatică
Articulat
obligatoriul (rar, pentru neutru singular)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: obligatoriu (masc./neutru sg.), obligatorie (fem. sg.), obligatorii (pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi obligatoriu — a fi necesar, a nu putea fi evitat
Etimologie
Din franceză obligatoire, latină obligatorius.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început și cu 'iu' la final: obligatoriu, nu 'obligatoru' sau 'obligatoriu' cu 'a'.