bășcăluiverb
băș-că-lui
Definiții
verb tranzitiv
1A lua în râs pe cineva, a-și bate joc de cineva, a ironiza sau a ridiculiza.
„Nu mai bășcăli colegul pentru că a greșit la test."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a bășcălui). Participiul: bășcăluit. Gerunziu: bășcăluind.
Expresii și locuțiuni
a bășcăli pe cineva — a-și bate joc de cineva, a-l face de râs
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din română, legat de „bășcălie” (batjocură, ironie), cuvânt de proveniență incertă, posibil din bulgară sau turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: bășcălui, nu „bășcalui” sau „bășcălui” cu cratimă. Atenție la diacritice: ș și ă.