bandit - definiție, sinonime, exemple

DEX › bandit

banditsubstantiv

ban-dit

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care comite fapte ilegale, în special jafuri sau violențe; tâlhar, hoț.

„Banditul a fost prins de poliție după ce a jefuit banca."

substantiv masculin

2Persoană rău intenționată, care acționează cu cruzime sau lipsă de scrupule.

„Nu te încrede în el, e un bandit care își înșală prietenii."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

bandiți

Articulat

banditul

Forma feminină este 'bandită' (rar folosită) sau 'banditcă' (învechit).

om cinstitcetățean corectpolițist

bandit de drumul mare — hoț care jefuia călătorii pe drumuri publice; tâlhar.

Din italiană 'bandito', participiu trecut al verbului 'bandire' (a exila, a proscrie), derivat din goticul 'bandwjan' (a da semnal).

Se scrie corect: Se scrie cu 'd' și 'i' după 't': bandit, nu 'bandid' sau 'banditt'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.