hoțsubstantiv
hoț
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care fură bunuri sau bani, de obicei prin violență sau prin spargere.
„Hoțul a fost prins de poliție în timp ce încerca să fugă."
substantiv masculin
2Persoană necinstită, care înșală sau ia ce nu i se cuvine.
„La jocul de cărți, el s-a dovedit a fi un hoț, trișând la fiecare rundă."
Gramatică
Forma feminină: hoață (plural: hoațe). Se folosește și ca adjectiv în unele contexte.
Expresii și locuțiuni
hoț de cai — Persoană foarte abilă în a fura, pricepută la furat.
a prinde hoțul — A prinde pe cineva care fură, a descoperi vinovatul.
Etimologie
Din latină *fūr, fūrtum (hoț, furt), prin intermediul slavului sau al maghiarului (tolvaj).
Se scrie corect: Se scrie cu â (hoț), nu cu â (hot). Atenție la diacritice: â este literă românească.