băligaverb
bă-li-ga
Definiții
verb tranzitiv
1A face bălegar (excremente de animale), a murdări cu bălegar.
„Vaca a băligat în curte."
verb reflexiv
2A se murdări cu bălegar, a se umple de murdărie.
„S-a băligat pe pantofi când a călcat în bălegar."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: băligă; participiu: băligat.
Etimologie
Derivat din substantivul bălegar, de origine incertă, probabil autohtonă.
Se scrie corect: Se scrie cu ă, nu cu â: băliga, nu bâliga.