bădădăi - definiție, sinonime, exemple

DEX › bădădăi

bădădăiverb

bă-dă-dăi

Definiții

verb intranzitiv

1A scoate sunete nearticulate, a bolborosi, a vorbi neclar (adesea despre copii mici sau despre cei care nu se exprimă corect).

„Bebelușul începe să bădădăie când e fericit."

verb intranzitiv

2A vorbi mult și fără rost, a trăncăni, a sporovăi.

„Bătrânii stau pe bancă și bădădăie toată ziua."

Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu bădădăi, tu bădădăi, el bădădăie, noi bădădim, voi bădădiți, ei bădădăie. Participiu: bădădit.

tăceatăcere

Creație expresivă, de origine onomatopeică, care imită sunete nearticulate.

Se scrie corect: Se scrie cu ă și cu â: bădădăi. Atenție să nu confunzi cu 'bădăran' (adjectiv).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.