antagonicadjectiv
an-ta-gon-ic
Definiții
adjectiv
1Care este în opoziție, în conflict sau în contradicție cu altcineva sau cu altceva; potrivnic, dușmănos.
„Cele două echipe au o relație antagonică de ani de zile."
adjectiv
2Care se opune în mod fundamental; caracterizat prin antagonism.
„Interesele lor sunt antagónice, de aceea nu pot colabora."
Gramatică
Adjectiv invariabil în grade de comparație? Nu, se compară: mai antagonic, cel mai antagonic. Forme flexionare: antagonică (feminin singular), antagonici (masculin plural), antagonice (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
forțe antagonice — forțe care se opun una alteia, în conflict
Etimologie
Din franceză antagonique, care provine din grecescul antagonistikos, de la antagonizesthai (a lupta împotriva).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' după 'n', nu 'antagonic' cu 'c'? Atenție: 'antagonic' se scrie cu 'g' înainte de 'o', dar la feminin 'antagonică' se scrie cu 'c' din cauza 'ă'? De fapt, corect este 'antagonic' (cu 'c' la final), dar derivatul 'antagonism' se scrie cu 'g'? Verifică: 'antagonic' – cu 'c' înainte de 'o'? Nu, 'c' se pronunță [k] înainte de 'o', deci corect. Greșeală frecventă: 'antagonic' scris 'antagonic' cu 'g'? Nu, forma corectă este 'antagonic' cu 'c' final. Atenție la feminin: 'antagonică' cu 'c'.