Definiții
adjectiv
1Care conține sau exprimă o contradicție, adică idei sau afirmații care se opun una alteia.
„Declarațiile martorului au fost contradictorii, așa că nimeni nu știa ce s-a întâmplat cu adevărat."
adjectiv
2Despre o persoană: care se contrazice, care nu este consecvent în ceea ce spune sau face.
„Este un om contradictoriu: uneori pare foarte generos, alteori este extrem de zgârcit."
adjectiv
3În drept, despre o procedură sau o judecată: în care părțile își pot susține liber punctele de vedere, în prezența uneia față de cealaltă.
„Procesul s-a desfășurat în mod contradictoriu, fiecare parte având dreptul să răspundă acuzațiilor."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: contradictoriu (masc./neutru sg.), contradictorie (fem. sg.), contradictorii (pl.).
Etimologie
Din franceză contradictoire, care provine din latină contradictorius, de la verbul contradicere (a vorbi împotrivă).